Povara mea,

E grea povara păcatelor mele,
Ce azi mai apasă,pe umerii Tăi,
Dar Tu...,urci şi cobori cu ele,
Tu...,nicicând nu da-i înapoi.

Durerea o rabzi prin iubire,
Iar păcatul mi-l d-ai uitării,
Mi-aduci izvor de fericire,
Şi-mi,întinzi Mâna iertării.

Din marea,dragoste ce mi-o porţi,
Zăresc în palma Ta,chipul meu ,
Ce l-aI spălat prin sângele-Ţi,sfânt,
Ca astăzi să fiu,născut din nou.

Curg lacrimi...,pe-obrazul meu,
Când ştiu,ce mult Te-am întristat ,
C-am trăit,cum am crezut doar eu,
Iar Tu Isus...,atâţea ani mai aşteptat !

Doar dragostea Ta,mai are putere,
Păcatul,de-o viaţă lungă să-l spele,
Să şteargă,s-aline azi orice durere ,
Iertarea,s-o împartă printre stele.

Isuse,povara păcatelor mele,
Aruncă-le-n veci,în marea uitării ,
Paşii mei Tu,ţine-i la Tine pe cale,
Alături, să calc prin harul iubirii !

Cererile iertare,aici sunt atât de mici,
Dar la Tine...,iertarea e „marea iubire”,
Prin care, păcatul plătit-aI atunci...,
Pe crucea”GOLGOTEI” în... durere .

Printre lacrimi,vin să-Ţi mulţumesc,
Pentru ce ai răbdat,în dureri şi în chin ,
Ca eu azi, pe acest pământ să trăiesc,
Să Te laud şi doar Ţie să mă închin.


Doamne Ţie-Ţi mulţumesc,Te laud şi Te proslăvesc toată viaţa mea.

AMIN,AMIN !